L'alivu cintinaru
Vecchiu, c'a scòrcia rura
a maggiu metti 'i ciùra,
pinsèru 'un ti nni pigghi,
ogni annu figghi e figghi.
"Un seculu ri vita!" canta 'u ventu.
Li pampinèddi brillanu r'argentu.
Stortu ri fustu sî, puru arrappàtu,
riali cchiù ru' re... mi levi 'u ciàtu.
Si lu sciròccu asciùca vivi e morti,
l'ùmmira tô s'agghiùtti 'a mala sorti.
Vinènnu 'i lu trappìtu - scarsu è l'ògghiu -
'un mi nni fazzu... e mali nun ti vògghiu.
Leo Sinzi (zio-silen) G.C.
Per ascoltare questa poesia declamata dal suo autore clicca:
https://www.youtube.com/watch?v=kVVrvDB3gIM
VERSIONE PER I NON SICULI:
L'olivo centenario
Vecchio, con la scorza dura
a maggio metti i fiori
pensiero non ti pigli,
ogni anno figli e figli.
"Un secolo di vita!" canta il vento.
Le foglioline brillano d'argento.
storto di fusto sei, pure aggrinzato,
reale più del re... mi togli il fiato.
Se lo scirocco asciuga vivi e morti,
la tua ombra inghiotte la mala sorte.
Tornando dal frantoio - scarso è l'oglio -
non me ne faccio... e male non ti voglio.